Importanta materialelor senzoriale in activitatile educative

Educatia senzoriala – Dezvoltare prin joc cu ajutorul materialelor senzoriale

In pedagogia moderna se tot vorbeste despre cat de importanta este stimularea senzoriala a copiilor de la cele mai mici varste.

Unii specialisti sunt de parere ca stimularea copiilor trebuie sa inceapa de la nastere, cand acestia isi folosesc simturile in vederea explorarii lumii ce ii inconjoara.

Incercand sa inteleaga ce se intampla in jurul lor, cei mici ating, miros, gusta.

In fapt, copiii de cand sunt inca foarte mici isi dezvolta cele cinci simturi printr-un ritual doar de ei stiut, fiecare in ritmul sau. Specialistii vin si ne spun ca, ar fi bine sa le oferim surse prin care cei mici sa perceapa mai usor.

Efectul jucariilor de stimulare senzoriala in dezvoltarea armonioasa a copilului

Stimularea senzoriala este foarte practica la copiii mici, de unde si ideea de a le oferi materiale care sa-i atraga.

Prin folosirea jucariilor senzoriale copiii descopera mai usor lumea si invata sa-si foloseasca mai bine simturile. Aceasta este una din caile despre care terapeutii considera ca dezvolta creierul, prin stimularea conexiunilor nervoase.

Exista studii care ne vorbesc despre cat de benefice sunt unele materiale senzoriale in dezvoltarea unor simturi, cu implicatii directe in stimularea legaturilor neuronale.

Unul dintre cele mai prietenoase materiale utilizate intens in ultimii ani pentru realizarea multor obiecte senzoriale este fetrul. Fetrul (sau pasla) este un material realizat din fibre naturale transformat de-a lungul vremii in tot felul de jucarii, carti, calendare etc.

Materialele senzoriale au o directie de actiune bine concertata asupra simtului tactil si a celui vizual.

Simtul tactil este unul de care nu ne despartim toata viata, pe care aproape ca nu-l constientizam, desi este simtul ce ne aduce mai aproape lumea. Prin intermediul receptorilor sensibilitatii tactile prezenti pretutindeni in corp, ne putem racorda la tot ce se intampla in jur.

De asemenea, simtul vazului este unul de o importanta deosebita, multi cercetatori cautand cai de a dezvolta sensibilitatea vizuala, prin stimularea receptorilor de lumina din ochii nostri.

Pe langa aceste doua simturi, cercetatorii au enumerat si altele, simturi ce pot fi stimulate prin astfel de jocuri senzoriale.

De exemplu: constientizarea corpului propriu, simtul echilibrului, cronocetia sau felul cum simtim trecerea timpului.

Cum se realizeaza stimularea senzoriala si ce rol are in dezvoltarea copiilor?

La baza proceselor cognitive de cunoastere sta stimularea simturilor. Din acest motiv se recomanda ca de la cele mai fragede varste copiii sa poata interactiona cu lumea din jur folosindu-si toate simturile.

Parintilor si mai tarziu dascalilor li se recomanda sa intreprinda cu cei mici activitati de stimulare senzoriala pentru unul ori mai multe simturi.

Pentru copiii cu probleme neurologice ori alte tulburari de natura perceptuala exista chiar terapii ce folosesc stimularea senzoriala pentru anumite simturi, individuale ori combinate.

Noi ca indivizi avem diverse stadii ale dezvoltarii senzoriale, motiv pentru care si receptam diferit lumea din jur. Fiecare dintre noi are o limita a stimularii senzoriale, din aceasta cauza unii percep mai usor anumiti stimuli, iar altii mai greu.

Sunt multe metode in lume cu privire la stimularea simturilor la copii, dar majoritatea metodelor converg catre o directie destul de predictiva, si anume la joc.

Care sunt etapele dezvoltarii senzoriale?

Pentru a se dezvolta frumos, un copil are in esenta nevoie de joaca, iar pentru dezvoltarea creierului este necesar a i se furniza o stimulare senzoriala potrivita. Cand aceste doua lucruri se combina, copiii pot obtine niste performante deosebite.

Un cercetator foarte cunoscut – Janet Doman a studiat multi ani rolul stimularii senzoriale oferite de parinti copiilor. Janet Doman a fost directorul IAHP (The Institutes for the Achievement of Human Potential – Institutul pentru dobandirea potentialului uman). Ea se numara printre autorii cartii ”Cat de inteligent este bebelusul tau?”, carte care printre altele ii invata pe parinti cum sa utilizeze stimularea senzoriala in vederea dezvoltarii armonioase a copiilor si indeosebi pentru dezvoltarea si functionarea corecta a creierului.

Jucariile senzoriale pentru nivelul copiilor de 1 – 3 ani

Incepand de la varsta de 1-3 ani, copii se pot bucura de jucariile senzoriale care pot fi deosebit de atractive pentru ei. Conditia esentiala este sa nu-i lasam nesupravegheati. In timp ei vor dori sa se joace singuri cu jucariile, sa-si creeze propriile jocuri.

La aceste varste ar fi bine sa le oferim copiilor tot felul de materiale si obiecte ce s-ar putea constitui in jucarii senzoriale care sa-i stimuleze, sa le capteze interesul si pe care ei sa le foloseasca in joaca lor.

Celor foarte mici le sunt oferite carti si jucarii senzoriale bebelusi. Cu ajutorul lor, copiii pot recunoaste culori, pot invata numere, forme geometrice, animale, fructe, legume etc. Noi va oferim jucarii senzoriale din fetru, handmade, care ii va purta pe cei mici intr-o lume magica, plina de culoare.

Pentru varsta de 3 – 4 ani

De la 3-4 ani, joaca copiilor se diversifica, la aceasta varsta, simtul cel mai usor de stimulat este cel tactil. Specialistii recomanda in acest sens sa le oferim obiecte care sa-i atraga spre activitati manuale de orice forma.

Aceasta varsta intermediara din punct de vedere al dezvoltarii proceselor cognitive este una avida de cunoastere, dar mai ales de autocunoastere. Acum ne confruntam cu celebrul ”nu vreau”. Copiii vor sa descopere mai mult singuri, simt nevoia de independenta, dupa unii experti aceasta etapa este numita ”adolescenta precoce”.

Acum ei vor simti nevoia sa-si creeze singuri jocuri, vor fi atrasi de anumite jucarii. Chiar daca la prima vedere nu ar parea, cand te confrunti cu atatea ”nu-uri” este intr-adevar greu, e momentul sa-i oferim cat mai multe obiecte senzoriale. Cu siguranta el le va folosi intens si pe cele pe care le cunoaste din perioada precedenta, pentru ca-i sunt familiale si le stie.

Cartile din fetru cu informatii variate il pot atrage cu siguranta. Probabil ca si un calendar ar fi potrivit pentru aceasta perioada, dar fara sa insistam pe notiuni – e vremea autocunoasterii, cum am mai zis.

Varsta ideala pentru exercitiile senzoriale este cea de 4-5 ani. Atunci copiii sunt interesati atat de obiectele in sine cat si de insusirile lor. E momentul cand parinti si educatori deopotriva trebuie sa le ofere celor mici posibilitati numeroase pentru dezvoltarea simturilor prin joc si joaca, folosind materiale si obiecte senzoriale cat mai diversificate.

Multi specialisti vorbesc in ultimii ani de educatia senzoriala la prescolari in institutiile de invatamant corespunzatoare. Acesta este un lucru imbucurator, pentru ca cei mici ar avea astfel posibilitatea de a-si stimula simturile si intr-un alt mediu, nu doar in cel familial.

Pentru copii de 4 – 5 ani si nivelul scolar

Dupa varsta de 4-5 ani, jucariile senzoriale incep sa actioneze si la nivelul celorlalte ”simturi” de care vorbeam anterior: cunoasterea propriului corp, intelegerea echilibrului, scurgerea timpului.

Acum obiectele senzoriale capata o alta forma in mintea copiilor, iar pedagogii se folosesc de aceasta noua perceptie pentru a le oferi celor mici noi cai spre cunoastere.

Dintr-o data activitatea care se pastra pana atunci la nivel de semne, capata acum o noua forma. Cei mici invata sa scrie si sa citeasca si pot corela si dezvolta noi abilitati.

La nivel scolar, invatatorii folosesc materiale senzoriale pentru fixarea unor cunostinte greu de asimilat de copii. Spre exemplu, calendarul naturii este folosit in toate clasele primare. In curricula acestor clase (vorbim de curriculum din 2019 pentru educatia timpurie), dupa intalnirea de dimineata, exista activitati de rutina dupa care se deruleaza restul activitatilor din program. In activitatile de rutina intra pe langa efectuarea prezentei si calendarul naturii. Aceste momente le indica copiilor trecerea timpului, de la o zi la alta, dar si schimbarea vremii, ciclicitatea anotimpurilor.

Alternative educationale ce pun accent pe experientele senzoriale

In invatamantul de masa din Romania abia de curand au inceput sa fie avute in vedere aceste aspecte dezbatute de noi astazi. Dar, trebuie sa ne bucuram ca ele au aparut si in timp speram sa se dezvolte.

Pana atunci, exista o serie de sisteme alternative de invatamant care folosesc materialele senzoriale, unele dintre considerand aceasta abordare ca fiind esentiala in procesul de educatie.

Montessori

Acest sistem de invatamant a inteles importanta dezvoltarii senzoriale, si nu doar ca l-a inteles, l-a si preluat ca principiu educational de baza. Este vorba de gradinitele si scolile Montessori care pun mare pret pe simturi, considerandu-le “porti deschise spre lume”.

In acest sistem Montessori, materialele senzoriale sunt utilizate de pedagogi ca modalitate de a-i oferi copilului cheile spre cunoasterea lumiii.

In gradinitele si in scolile Montessori se folosesc din plin principiile stimularii senzoriale pentru a le oferi copiilor parghiile necesare constientizarii si clasificarii lucrurilor ce-i inconjoara.

Pedagogia Montessori se concentreaza pe dezvoltarea naturala, pe explorarea naturala, pe jocuri logice, pe un mediu bine pregatit si indeosebi pe materiale.

Materialele ce pot fi folosite in acest sistem alternativ de invatamant trebuie sa conduca la independenta copilului: sa fie usor de prins, sa aiba dimensiuni potrivite, sa fie asezate intr-o ordine bine stabilita, sa aiba acces usor la ele.

Freinet

Freinet a fost un pedagog inovator ce a implementat multe reforme in sistemul educational francez. Modelul urmat de scolile ce utilizeaza pedagogia Freinet au la baza cautarea de solutii la probleme, fara a se urma un program tipizat, fara a se prelua aplicatii.

In aceasta scoala, copil este unul deosebit de activ, autonom, creativ. El creeaza si este autorul educarii sale.

Conceptul pus in practica de Freinet este acela de invatare prin ceea ce facem si prin ceea ce gandim.

La baza acestui concept stau actiunea, experienta si exercitiul.

Aceasta pedagogie presupune prezenta multor materiale care sa le ofere copiilor usurinta de intelegere.

Waldorf

La baza scolii Waldorf stau metodele de predare, incurajate a fi individualizate. Profesorii au deplina libertate de a-si elabora predarea, urmand fireste niste linii mari cunoscute.

Cei de la Waldorf spun ca educatia timpurie este esential a se realiza prin joc liber, prin experiente motrice si senzoriale.

Se sustine foarte mult in aceasta pedagogie predarea creativa, in detrimentul celei formale ce caracterizeaza intr-o proportie covarsitoare invatamantul de masa din Romania.

In esenta, scoala Waldorf are o abordare axata pe dezvoltarea psihologica a elevilor, dar pastrand rigoarea academica si experienta cadrului didactic incurajat sa-si creeze metode noi de predare si sa se adapteze continuu la nevoile copiilor.

Step by Step

Programul Step by Step care a fost preluat de cativa ani si in cateva scoli de stat, pune copilul in centrul procesului de invatare si predare, caz in care tot procesul este individualizat.

In acest tip de invatamant nu se practica temele pentru acasa, desi scoala respecta programa MEN.

Principalele puncte pe care aceast sistem le are in vedere sunt: cultivarea increderii in propria persoana, stimularea curiozitatii, cultivarea talentului fiecarui copil, stimularea exprimarii ideilor intr-un mod creativ, lucrul impreuna, dezvoltarea abilitatilor de gandire critica.

Printre resursele materiale de care cei de la Step by Step dispun se numara si camerele de stimulare senzoriala.

Planul Jena

Numele acestui sistem alternativ de invatare vine de la pedagogul Peter Peterson, un danez preocupat de ”noua educatie” care considera ca procesul de invatare trebuie sa inceapa de la o educatie naturala, libera.

Planul Jena de invatare urmareste trei aspecte esentiale: o latura teoretica – pedagogica, cercetarea empirica si o latura practica ce isi propune cunoasterea prin experimentare.

Acest sistem de invatamant considera ca ”Pentru dezvoltarea propriei identitati, fiecare om are nevoie de legaturi cu lumea perceptibila si neperceptibila senzorial”.

Observati ca fiecare dintre aceste scoli au stiluri de invatare oarecum diferite, dar ele urmeaza in esenta doua dimensiuni, si anume, una psihologica si una actionala.

Pe langa aceste sisteme alternative de invatamant ce pun accentul pe dezvoltarea senzoriala a copiilor, mai exista si pedagogia de tip curativ.

In pedagogia de tip curativ lucreaza atat specialisti in educatie, dar si specialisti psihologi, psihopedagogi, asistenti medicali etc.

Printre resursele pe care pedagogii curatori le au sunt si camerele de stimulare senzoriala.

O camera de stimulare senzoriala este folosita indeosebi de copiii cu tulburari din spectrul autist ori care au o anume deviatie a modului de percepere senzoriala. O astfel de incapere este dotata cu materiale variate ce se constituie drept stimuli, menita sa vina in intampinarea nevoilor copiilor, in baza recomandarilor terapeutilor.

Integrarea materialelor senzoriale in activitatea didactica

Preluarea materialelor senzoriale in activitatea didactica este perceputa ca un proces distinct de specialisti.

Exista mai multe etape pe care educatorii le iau in considerare atunci cand compun o etapa de invatare axata pe un material de acest gen:

• prima data ne obisnuim cu materialul, il simtim
• incercam sa intelegem anumite notiuni, obtinem cunostinte
• ni le fixam in memorie
• aplicam mai apoi ce am invatat
• ne actualizam cunostintele cand trecem intr-o alta etapa de invatare (spre exemplu cand invatam sa citim, ne place sa cunoastem denumirile diverselor obiecte care pana atunci ne erau descrise de altii si le percepeam mai mult tactil, iar vizual doar ca forma si culoare
• transferam cunostintele

Dupa unii experti in pedagogie, modalitatile senzoriale de invatare sunt mai apropiate de persoanele catalogate ca fiind vizuale, auditive ori kinestezice.

Aceste tipuri de persoane sunt cele care folosesc intens cei trei receptori senzoriali principali, anume: vazul, auzul si pipaitul.